De ce?
Pentru ca trebuie si pentru ca tot am 2 pedometre si vreo 5 aplicatii pe telefonul mobil, asa deci am hotarat sa accept propria-mi provocare de a face 10.000 de pasi pe zi. Nu pentru ca e la moda - moda celor 10.000 de pasi exista de mii de ani la chinezi si japonezi - ci pentru motivele de mai jos.
Sunt o femeie "cu greutate". Si sunt sedentara. Imi petrec ziua stand pe diverse scaune sau stand in picioare. La birou, miscarea se rezuma la mersul la toaleta si la ceainarie. Defectul e datorat meseriei. Nu poti sa te invarti in jurul mesei in timp ce lucrezi la calculator in SAP. Sau poate e posibil si nu ma pricep eu.
Partea usor imbunatatita a lucrurilor e ca tot din cauza meseriei am ocazia sa merg pe jos o bucata de drumuri de acasa pana la tren si de la tren pana la autobuz si de la autobuz pana la birou. Si asta cred ca ma ajuta sa pastrez greutatea(nu ca asta m-ar multumi). In zilele muncitoresti. pentru ca in weekend..mda..in weekend am inceput sa zac. Putinii pasi pe care ii fac prin casa si pasii pana la magazinul din colt pentru cumparaturile de baza nu prea sunt eligibili pentru denumirea de "miscare"..sau sunt, dar pentru numele de "miscarica".
Totusi, activitatile casnice presupun oaresce miscare mai intensa dar nici ele nu cred ca pot fi categorisite ca "sport" desi sunt parte din sportul meu preferat in ultima vreme.
Problema numarul 1 e ca imi lipseste timpul. In primul rand timpul de somn, care e crunt redus la 2-4 ore de somn pe noapte la care adaug atipeala de 15 minute din TGV. Asta in timpul saptamanii de lucru. In weekend incerc sa recuperez din somnul lipsa. Intre "grasse matinée" cum spune francezul si ora obisnuita din noapte cand pun capul in perna, timpul e de obicei ocupat cu cumparaturi-gatit(poate)-spalat-calcat-curatenie-mailuri personale si alte activitati destul de productive de altfel. TV-ul e noul meu radiou asa ca se intelege ca nu STAU sa ma uit la televizor.
Problema numarul 1 - bis- e ca trebuie sa dau jos kilogramele acumulate in ultimi 4 ani. Si din motive estetice, dar mai ales din motive de sanatate. Am obosit sa obosec cand merg, am obosit sa imi tusesc sufletul cand fug 50 de metri dupa un autobuz sau cand fug sa nu pîerd trenul. Si am obosit sa acumulez kilograme in plus doar pentru ca nu misc. Fiindca, de altfel, nu mananc (multe) prostii si nu manac mult, nu manac tot timpul ci doar de 2-3 ori pe zi, si mancarea e destul de echilibrata ca si continut - fara grasimi rele dar cu putina carne, legume si lactate si fructe. Dar, lipsa somnului de durata suficienta si lipsa miscarii transforma orice dieta normala in sursa de colacei. Si la toate astea se adauga varsta cu toate "beneficiile". Cand te apropii de 50 de ani nimic, dar absolut nimic nu mai e ca la 40-30-20.
De ce mersul pe jos? Pentru ca e singurul "sport" pe care mi l-a recomandat medicul in legatura cu problemele mele de coloana vertebrala. Orice alt fel de miscare risca sa ma incapaciteze. Asa ca trebuie sa invat sa merg pe jos in mod sportiv.
Continuarea maine seara.
No, sara buna si servus!
PS: Daca cititi acest post si/sau daca aveti intrebari sau comentarii, nu va sfiiti ..impartasiti! Mercic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu