duminică, 5 iulie 2009

zvonara si raspandacii sau Am fost si eu zvonara pentru o zi..si toti raspandacii vor trai fericiti pana la adanci batraneti!

Intotdeauna m-a distrat in mod deosebit talentul unora de "a face din tantar armasar"..iar noi, romanii, se pare ca avem un talent deosebit de a creste tantarii...hehehe..buna afacere ar fi o ferma de tantari...stiti de ce? mai ales pentru ca, s-ar gasi cu siguranta ceva institutii locale/guvernamentale/parlamentare (oricum foarte bugetare) dispuse sa plateasca "la greu" starpirea "molimei"...:))..vezi gripa aviara si cea porcesc de aviaro-porcina.

Deci: Am fost si eu zvonara pentru o zi..si toti raspandacii vor trai fericiti pana la adanci batraneti!

So..spre exemplificarea : am primit de curand un email privitor la viitorul joburilor din compania la care cu onoare prestez mai mult de 10 ore pe zi...era un mail de info, cu sursa un anume sindicat foarte frantuzesc, si care anunta ceva restructurant la nivel global. Nimic concret la adresa mea sau a colegilor mei romani..doar "posibilitati" (cui ii pasa de romanime?..erau doar niste referiri)..AM CREZUT in inteligenta si in discernamantul colegilor mei (inca mai cred in unii)..din pacate..acel email a fost REPEDE interpretat..si..s-a ajuns ca inainte de sfarsitul zilei de munca (deci in cateva ore - 3-4?) sa se concluzioneze: joburile se pierd, compania e de vanzare, pana in 3 zile trebuie sa eliberam "ringul". Ha-ha-ha....

Sincer? initial m-am distrat..mai apoi..am aflat cu stupoare ca oameni, pe care eu ii credeam inteligenti si "verticali", au emis "certitudinea" ca EU am anuntat pierderea locurilor de munca. Foarte tare!!!!

Ce e si mai grav: oamenii despre care vorbesc sunt TINERI..care au prins comunismul la modul "bebelusi"..Eu am participat la revolutie, chiar m-am harait cu lidera de partid a fabricii la care prestam pe atunci (si acum ma mir ca nu m-au ascuns comunistii);..doar 30 de minute si o buna colega si prietena m-au salvat daca nu de la moarte macar de la statutul de "ranita in revolutia de la 1989"...am strigat din toti plamanii: "pentru copii"..si gandeam ca acei copii (bebei de 1-3-5 ani) vor sti sa profite de libertatea pentru care revolutionam atunci....din pacate..comunismul are radacini si urmari mult prea adanci si prea tragice...

Pentru mine e inadmisibil si complet incredibil cum oameni cu 10-15 ani mai tineri decat mine gandesc ca niste comunisti veritabili, sperand sa evite, azi, anul de glorie 2009, concedierile in masa dintr-o companie multinationala, in conditiile in care aceasta companie are tot interesul sa reduca costurile de personal...crezand ca o patetica greva/demonstratie ar putea schimba optica celor de la varf. GRESIT..cu atat mai mult cu cat ei - varfurile - sunt marketeri, noi, cei de jos, suntem palmasi economisti sau ingineri..imi pare rau pentru cei care au manifestat vehement, dar au pierdut din vedere un lucru important: compania este privata, iar noi, romanii, suntem mici copii in cadrul companiei, chiar daca suntem mai buni si mult mai ieftini ca ceilalti; suntem doar resurse..iar compania are nevoie de resurse care sa produca, nu de resurse care sa se revolte...iar noi suntem RESURSE punct.

Ce m-a suparat si mai tare (pe bune) a fost faptul ca s-au razbunat pe cine nu trebuie..noul sef al regiunii, un tip inteligent si plin de umor...care si-a sacrificat, poate mult mai mult decat trebuia, familia si viata privata ca sa ajunga unde a ajuns... nu cred ca e el vinovat pentru retragerea (indiferent din ce motiv) a fondatorului afiliatei romanesti a multinationalei...si, cum s-a afirmat in direct, sunt convinsa ca avea DREPTUL la incredere pana la dovada contrarie.

Din pacate pentru noi, palmasii romani, ne-am pus singuri eticheta..si acum de chiar ne putem gandi serios la siguranta locurilor de munca..pacat..aveam un viitor destul de senin..dar agresivitatea de care am dat dovada, in gandire, si acel "narow minded", foarte comunist, vor trage greu in balanta de acum incolo...asta cu atat mai mult cu cat noi NU AVEM NICI LEGE si nici SINDICAT sa ne apere drepturile...ce-o fi fost in mintea celor care s-au "rasculat"?????

Ce m-a ingrijorat si mai tare a fost intrebarea unor colegi, dupa mailul primit si transmis de mine, in momentul in care am avut "pretentia" sa ne straduim sa rezolvam, in continuare si ca de obicei, probleme: "de ce te mai agiti? ca si asa ne vand astia?"..adica..eu, palmas, platit de companie, nu mai vreau sa mai muncesc, pe considerentul ca interpretez un email?..ASTA DA DECIZIE CORECTA! si venita din partea unor persoane pe care eu le credeam INTELIGENTE..FOARTE TARE!!!

In aceste momente si zile, imi pare tot mai rau de cei care AU MURIT in revolutia de la 1898, absolut GRATUIT. Moartea lor nu a dovedit nimic. S-au sacrificat in zadar..romanii au ramas, mi-i greu sa recunosc, dar asta e realitatea, niste comunisiti manelisti..singurele valori sunt tiganiadele, scandalurile, crimele si mojicia - pe deplin reprezentate in chiar cercurile conducatoare..pilaraia, nesimtirea, manelismul, kitschul si lipsa de bun simt sunt valorile promovate "de la varf"..si cum "pestele de la cap se impute" ..asa conducatori, asa tara, asa oameni, asa IMAGINE in exterior...becali, eba si vadim sunt cei care NE REPREZINTA IN FATA EUROPEI....ce alta carte de vizita mai asteptam si ce EVALUARE?????..si mai ales ce INCREDERE mai asteptam de la EUROPA pe care o reclamam ca "europatrie MUMA?". Suntem EURO-PENNY...si niciodata nu o sa contam mai mult de 1 PENNY..decat daca ne DESTEPTAM..Cum e imnul? DESTEAPTATE ROMANE!!!!! la propriu si la figurat...mai ales la figurat..ca la propriu, degeaba zvacnim "a la vadim"...imi pare asa de rau ca am riscat mult prea mult la revolutie..trebuia sa stau cuminte si sa astept..ca iliescu si ca multi altii care acum sunt "bogati si nepasatori"..nu am scris cu 'minuscule' din gresala...atata merita si cam atata meritam..suntem un popor de oi "pastorit" de becali, degeaba becalim, eba vadimus becalis..sau, in traducere libera, degeaba behaim noi, tot vom fi izgoniti din raiul Europei precum adam din rai...pentru ca prea o muscam din marul discordiei...quod erat demonstrandum - erare romanum best! si .. EROARE ROMANUM FEST..si mai jucati-va si voi cu aceste combinatii de litere, ganduri si intelesuri..

Ne-am nascut romani si asta ne cam incurca toti timpii...nu conteaza pe unde traim...din pacate conteaza doar sa f-tem sanatosi(la propriu si, mai ales, la figurat!)!!!!! (stiti ca folosim sintagma "fac" la fel de mult ca americanii? - si de multe multe ori cu acelasi aprox inteles?: ce sa 'fac' (sa), cum sa fac (sa), cum sa-l 'fac' sa?, ce sa-i 'fac' sa?..:))))

Hai sa fim sanatosi si sa traim frumos!! Se poate?

Zile faine si nopti minunate sa avem, oriunde si oricat de romani putem fi!

luni, 8 iunie 2009

Cateva mii de cuvinte....

Se spune ca imaginea valoreaza cat o mie de cuvinte...Desi vorbele (scrise) sunt cumva meseria mea...lipsa de timp isi spune cuvantul..asa ca am ales sa ma exprim si in imagini...fiind pasionata de fotografie inca de cand aveam vreo 7-8 ani ( atunci am avut primul meu aparat de fotografiat, marca imi scapa, dar imi amintesc ca era un aparat rusesc care folosea film lat)..pasiunea s-a mentinut..si am schimbat de atunci acel primitiv aparat cu un smena8 prin 1988, apoi am avut un minolta de prin 1998, apoi un Canon A 95 din 2005, iar acum sunt mandra posesoare a unui NIKON Coolpix P50 + un Blackberry Pearl...Nu am avut si nu am pretenitii de ARTISTA..dar..iubesc mult fotografia ca sursa de amintiri si imi place sa prind imagini de orice fel si mai ales de pretutindeni..sunt..cum mi se mai spune.."micul japonez"..pentru ca, fiecare calatorie, oricat de scurta, se soldeaza cu sute de fotografii..mai bune sau mai putin bune... - dar am de unde alege -..si chiar pastrez si imaginile mai putin clare si fericite...

Precum spuneam in intro-ul de pe noul meu web-situletz: avem nevoie sa ne oprim din cand in cand si sa observam LUMEA asa cum e..mai putin perfecta, mai putin EXTRAORDINARA...sa simtim din plin lumea noastra si sa admiram PAMNATUL NOSTRU de zi cu zi..

M-am mirat putin sa vad pe Internet ca se incearca a se institui o "zi de fiecare zi" a Pamantului, asta in conditiile in care, cautand un nume pentru website am ales sigla: "My every day earth"...dragutza potrivire...pe adresa: http://my-every-day-earth.yolasite.com/

1 rugaminte...rabdare si tutun..site-ul e in constructie...proiectul a prins viata acum 2 zile..mai am putin de lucru pana sa expun tot ceea ce mi-am propus pana acum...

Multzam de rabdare,de citire, de vizionare si de "urmariri"...Seri bune si zile minunate va doresc...:-)

joi, 26 martie 2009

era o vreme....

...era o vreme cand... inca li se pare unora ca eram ingraditi..era o vreme cand nu eram liberi dar stiam sa ne luam libertati intr-un mod mai legal si mai egal decat o putem face azi..era o vreme cand se spune ca eram saraci si subnutriti si subapreciati si sub limite...dar era o vreme cand aveam libertatea sa gandim, sa speram, sa visam LIBER...si gandeam, speram, visam la ceea ce de fapt trebuia sa fie si sa se intample AZI..dar...am ajuns sa traim un azi in care visam, speram, gandim ca era mai bine in "altadata" si in "ieri"..si visam libertatea pe care am avut-o in trecut..si bunastarea de atunci..eram "asupriti" dar totusi liberi, eram subnutriti..dar totusi mancam mai sanatos si mai bine decat acum, munceam mai putin dar aveam mai multe decat acum..si mai ales aveam MULTA DEMNITATE....acum? evoluam spre mai rau cat putem de repede si de inutil..ne gandim ca si "inainte" exista mult rau dar nu eram informati..azi suntem informati..dar cui foloseste? raul e din ce in ce mai mult si mai rau..greul e din ce in ce mai rau si mai insuportabil(pentru unii)..si "shad shi cujet" inspre binele si mai ales impotriva cui am luptat/strigat/riscat la "revolutie"? pentru cine doream LIBERTATEA? DEMNITATEA? ROMANISMUL? am ajuns sa fim de jena lumii pentru ca s-a dat libertatea unor oameni care - desi erau foarte liberi si inainte - nu au stiut ce sa faca cu atata amar de libertate si au buctit-o original si lamentabil atragand tot oprobiul lumii occidentale asupra unor vinovati fara vina sau cu unica vina de a se fi nascut "intre niste hotare"...(suna de parca as fi spus "in lumea nimanui" - desi parca asta suntem noi romanii acum.."lumea nimanui si tara lu' papura voda")...

Incearca unii pe niste mailuri sa sugereze ca "de asta" suntem asa de ingramaditi ca natie pentru ca nu ni s-a dat voie sa ne uitam pe harta in scoala ...gresit, copii, pe vremea "noastra" harta era nelipsita la orele de geogra si de istorie si stiam exact cat e de "mica" si de "neinsemnata" e tarisoara noastra(profii nostri au stiut sa ne spuna si ceea ce manualele si regimul nu le dadea voie - asta era LIBERTATE!!!)..noi am invatat ca avem o tara bogata si frumoasa..scuze daca unii profi din "zilele voastre" va invata ca traiti intr-o tara mica si neinsemnata..asta insemana ca acesti oameni au fost ca si corijenti la geografie...mai incearca sa sugereze ca de asta suntem asa negativisti si ghinionisti ..pentru ca poporul nostru a "inventat" balada "miorita" pe care "zbirii" de profi si "inumanele" programe scolare ii obliga sa o analizeze literar..pai..drajilor..daca ati sti sa faceti analiza literara a baladei (ca si a poeziilor lui Eminescu) ati afla "mesajul" care e altceva decat destin tragic si e mai mult aspiratie spre renastere spirituala..dincolo de ura inter-etnica si inter-umana..dar..din nou revin cu "critica"..scuze ca v-au devenit profesori oameni care nu stiu nici sa citeasca, nici sa "va" citeasca nici sa "va" invete sa cititi si sa intelegeti...

daaaa...era o vreme cand stiam sa traim, sa muncim, sa ne "veselim", sa cititm si sa cugetam, sa fim blanzi si ingaduitori unii cu altii ..sa fim religiosi cu bun simt si discretie, sa iubim cu bun simt si discretie, sa uram cu bun simt si discretie...era o vreme cand puteam fi oameni si mai ales puteam fi ROMANI fara sa ne umilim, fara sa ne jenam, fara sa ne ferim..era o vreme cand puteam fi OAMENI intre oameni....acele vremuri au cam apus..:(

duminică, 8 martie 2009

sclavi in multinationala

Citesc/urmaresc si eu blogurile altora..:)...si mai ascult si eu pareri..recent am "cazut" pe un comentariu referitor la atitudinea romanilor din tara fata de multinationala si programul de lucru "in"...precizez: n-am inteles niciodata atitudinea aroganta, provocatoare si anti-romaneasca a unora dintre cei "plecati dincolo"...sunt unii care nu contenesc in a critica romanii ramasi in tara..de parca toti suntem ultimii oameni de pe pamant..daca ar sta putin sa cujete mai adanc si sa observe mai bine si mai obiectiv, ar vedea ca multi romani muncesc mult mai bine (aka EFICIENT) decat cei de DINCOLO (romani plecati sau "bastinasi")...

Cand unii vorbesc despre "cum rup unii romani portile mutinationalelor" la incheierea programului prevazuta prin contract (17-18) cred ca se "uita" un lucru foarte important care motiveaza romanii sa "rupa" portile multinationalei la ora 17/18...si anume..ca..desi sunt, in majoritatea cazurilor, mai(mult mai, chiar) bine pregatiti decat cei din vest de la care preiau taskurile, salariul lor este MUUUULLLTTT mai mic(in conditiile in care fisclitatea e mai ridicata si preturile sunt mai mult decat egale cu cele de DINCOLO)..si atunci intreb: daca tot vand munca supracalificata la pret minim (si chiar mai mic)..de ce sa faca si suplimentare neplatite???? si sa-si neglijeze familiile si sanatatea?

Dragilor, inainte sa criticati atat de mult romanimea din tara...studiati problema...si reflectati asupra intregii situatii...nu cred ca merita sa mori muncind ca sa strangi..in mormant nu duci nimic..iar copii au nevoie de parinti alaturi de ei in toate momentele vietii lor si nu de bani pentru distractie, droguri si tampenii...cred ca, ingoana dupa slujba buna, casa mareata, avere si alte chestiuni materiale, uitam cu totii de adevaratele valori ale vietii: familia, cultura, prietenii, natura. Ne inchidem in birouri si "prestam" sub pretextul motivatiilor de tot felul...si ma intreb: pana cand?(rog unii preteni sa se abtina sa faca legatura intre munca mea nesfarsita si acest comentariu...:)..)

sâmbătă, 7 martie 2009

cum mi-am inceput eu cariera actoriceasca..si cum am incheiat-o glorios la TVR..:)

sa revenim in sfarsit la povestea Albei-ca-zapada..careia, candva, prin grupa mare la gradi, i-am infipt cu sete piaptanul "otravit" in freza...

In primul rand se cuvine sa aflati de ce "alba-ca-zapada" e o poveste marcanta a copilariei mele (copilarie in care, de altfel, am avut parte, din fericire, de doi story tellers - tatal meu si bunica mea..tata avea mereu povesti noi..si noi (eu si sora mea) nu voiam sa dormim pana nu auzeam povestea noua..bunica avea mereu aceleasi povesti - capra cu trei iezi si pasarea fionix..:)))..dar..credeti ca si asa, vechi si stiute fiind povestile, iertam vreo picoteala? think twice!!!)..

deci alba-ca-zapada a devenit "preferata" mai ales ca, asa cum se obisnuia pe atunci, aveam un radio (imaginati-va sau amintiti-va magaoaia aia de radio pe lampi de un metru pe 50 cm (cred ca exagerez..da asa parea(legat de radioul asta, trebuie sa povestesc o data cum am uimit eu lumea electronistilor in magazinul Dioda din Sibiu))asezata pe un corp de mobila care a devenit mai apoi suport de flori si partial biblioteca (imagine!))cu pick-up..ahhhhh..ce frumoase erau si mai sunt inca..

evident..s-au achizitionat si discuri..nemuritoarea "tarancuta, tarancuta - Dan Spataru", si ion dolanescu..si Irina Loghin..si..dadada..celebrul Cazacioc..parca si ceva Doina Badea....dar si ..daaaaaaa...povesti: "Povestea porcului" si "Alba ca zapada"..Iar alba ca zapada a fost asa de ascultata incat discul s-a zgariat iar povestea a inceput sa se impiedice undeva la momentul in care printul, suparat de moartea albei ca zapada, le-o cere piticilor : "daruiti-mi-o!" "daruiti-mi-o!" .."daruiti-mi-o!" .."daruiti-mi-o!" ..logic hopul se sarea cu un ghiontuletz dat bratului pick-upului (ma gandesc cum isi inchipuie tinereii de azi asa un "device"..daca nu au vazut niciodata..:)))....)..revenind deci..musai sa va spun si ca:

N-am fost niciodata un copil deosebit (sau cel putin eu nu m-am vazut asa, dimpotriva)doar ca nu voiam sa mananc (si bine faceam pe atunci, off de-as fi putut pastra obiceiul!), nu voiam sa dorm de amiaza(asta nu cred ca era bine!), si ..inca de mica... mi-a placut sa ma plimb prin ploaie..mi-a placut apa..dar, doar cea de o anumita adancime (aka - max juma de metru sau apa de ploaie/ploaie de vara)..deci..n-am fost un copil deosebit, dar, desigur, am fost unul special..tocmai pentru ca nu mancam, pentru ca eram sensibiloasa rau si ma imbolaveam des si..mai ales, pentru ca ..ma uitam cu un ochi la slanina si cu unul la faina..:))..asta pana cand am primit primul rand suplimentar de "ochiuri" si am devenit "aragaz cu patru ochiuri" sau..mai delicat spus "ochelarista"..:)))(pe-ntelesul tuturor, pe la 3 ani mi s-a descoperit un strabism pronuntat..hehehe..chiar nu vreti sa vedeti cum aratam eu in costum de printesa cu rochiutza alba cu stelute argintii, cu coronitza manufacturata din staniol (ca si stelutele de pe rochiuitza) si cu ochiul stang (irirsul+pupila care va sa zica) infipt in radacina nasului (cam mare pentru fata mea)..si btw.am poze de dovada pe undeva prin lumea asta..:)))aceasta a fost costumatia de carnaval la serbarea de fine de gradinita (si ca sa vedeti ce copil "special" am fost - eu am servit doar grupa mare la gradi (dupa putina cresa unde am fost pedepsita pentru ca am fugit in ploaie si i-am "tras" si pe altii in joaca mea)si asta cu grupa mare a fost doar de nevoie ca altfel nu ma primeau la scoala)...vazand pozele ceva mai tarziu..am inteles pe deplin de ce nu am fost eu aleasa sa joc rolul Albei-ca-Zapada in sceneta "pusa in sceana" de educatoare...cu multa savoare revad si acum - in minte - casuta piticilor..un fel de ghereta de paznic (de 1 persoana pitica - kindar de gradi) a piticilor si tot decorul de carton din "zona" si la fel de bine (pe bune) imi amintesc de Alba-ca-Zapada..o fatuca firava, cu fata alba ca zapada pe bune si cu parul negru ca abanosul si lung - Anca o chema..cred ca nu am sa uit niciodata numele ei (parca ne eram ceva pretenute..:))..:)..eu?..un fel de copil..tuns scurt(vesnic..desi plangeam toate plansetele sa mi se lase parul sa creasca)..cu parul castaniu si ochi incrucisati fara ochelarii de rigoare (la aceeasi serbare m-au tras in poza in timp ce recitam de zor (credeti ca mai stiu ce???) cu ochelari pe nas si cu straie de tarancuta (adica in costum popular..nu ma intrebati care a fost ratiunea costumului ca asta chiar ma depaseste!))

so..eram pe scena, ea..alba-ca-zapada(si la propriu) eu - neagra ca taciunele(cam si la propriu) - in rol de zgripturoaica, "ambalata" in straie de babaciune(negre-straiele) - imprumutate de la mama nasei mele(care avea pe atunci vreo 80 de ani - asta ca sa puteti evalua straiele) - ar trebui sa vedeti poza cu mine imbracata bunicuta- savuroasa - mai ales ca aveam si ochelari si "gushitza" - ..ea - Alba - inocenta - eu - BABA - regina cea rea - REA cu cosuletul PLIN de piaptanul "otravit"..si..credeti sau nu..chiar nu aveam pica pe fatuca..chiar nu-mi dorisem sa fiu in "rolul ei"..dar tot am infipt cu sete acel pieptanus de plastic "otravit" (conform scenariului) in freza ei ca abanosul..astfel incat..biata fatuca..aproape a lesinat la propriu...au venit apoi piticii, printul..chestii, cantec, dans..si totul s-a pierdut in ceata amintirii...

Am mai avut apoi usoare tentative artistice..cu corul prin scoala generala si apoi in duo cu o colega la o serbaruca..pe cand trebuia noi sa cantam/murmuram-immimimm "noi in anul 2000"....noi in anul 2000, cand nu vom mai fi copii, vom face tot ce ati visat candva, toate visele-ndraznete, in fapte le vom preschimba..:))..mai stiti cantecelul?..adorabil...si..ultima tentativa actoriceasca (hahaha..ce fraudulos suna - de fapt am facut doar FIGURATIE) s-a incheiat la Bucuresti..pe vremea cand am vizitat si Bellul - cand unchiul meu (inginer de formatie) isi scotea banutii de trai facand figuratie si dublaje si post-sincroane pe la TVR..ei bine, atunci, pentru ca am sezut la el vreo 3 saptamani (cat au durat examenele si asteptarea raspunsului NEGATIV), m-a dus sa castig si eu un ban cinstit facand figuratie..se filma (era IULIE desigur!!) pentru programul de revelion 1988/1989..eu aveam doar haine de "strada" dar mi-a imprumutat prietena unchiului Johnny niste tzoale mai de gala si dusu-ne-am la filmari. A fost o experienta cu adevarat de neuitat..nu stiu azi cum se mai fac filmarile pentru revelioane..dar aceea a fost S A V U R O A S A cu atat mai mult cu cat eram in compania unor actori (unii din ei, D-zeu sa-i odihneasca, s-au dus in raiul artistilor intre timp)MINUNATI - Jorj Voicu, Sandu Sticlaru, Julieta Strambeanu, Razvan Vasilescu - imi amintesc cu mare placere ce haios era maestrul Jorj, in pauze nu contenea din glume si bancuri..iar la filmari a fost magistral cand, la un gag, trebuia sa "manance" friptura de curcan si sa spuna ceva referitor la cat de "tare" e carnea si..de fapt, in farfurie era PESTE PANE (asta s-a gasit la bufetul TVR - era epoca lu' ceasca, remember?)si, saracul musca din peste si se straduia sa ignore multele oase..si sa si spuna replica...SAVUROS..as vrea sa vad unii actori tineri contemporani jucand asa!!!!

Deci, eu tebuia sa fiu parte din "populatia" unui restaurant sau ..spre final.."invitata la rev", unchiu' Johny (de altfel "priceput cantaret la chitara") era un membru al orchestrei..eu sedeam la masa cu alti figuranti si trebuia sa mimez ca vorbesc, ca manac (farfuria era cam goala), ca beau (paharul era plin cu o zeama numita "..cola" plina de resturi de pluta..don't ask why!)iar capacul a fost pus la mima cu dansul..unde eu si un "nefericit" (zic nefericit pentru ca eu nu stiu sa dansez punct) aspirant la titlul de student la seminarul teologic trebuia sa dansam - FARA MUZICA - si sa schimbam ritmul la tipatul regizorului: "TANGO"..si da-i cu pasi de tango..VALS -- si da-i cu pasi de vals .. DISCO .. si da-i..si lupta..cei mai tari au fost tot muzicantii, care, trebuiau sa cante "cu foc" dar sa nu scoata un sunet ca sa putem auzi comenzile regizorului..:P))).a fost cu adevarat o EXPERIENTA..

Anyhow..cea mai tare faza a fost cand am reusit sa o determin pe Julieta Strambeanu sa MA URASCA! Ma inclin acum in fata ACTRITEI si imi cer iertare pentru ghidusenia tineretii..dar..dupa vreo 6-7 ore de duble si filmari..nervii mei au cedat foarte nervos ..SI DE ASTA CARIERA MEA ARTISTICA S-A INCHEIAT ACOLO(nu ca mi-as fi dorit eu cariera actoriceasca!)..deci..eram la masa (de revelion in iulie) cu "nefericitul" dansator aspirant la popie, eu cu el adica, si cu Julieta Strambeanu, Razvan Vasilescu si..hahaha varu altzi im joaca feste..inca unii actori..Razvan si Doamna Julieta trebiau sa spuna unele replici (era o gluma legata de relatia soacra-nora/ginere..sau cam asa ceva)iar Julieta mereu gresea replica..dupa mai multe reluari(duble in limbaj de specialitate!!..:PPP)..m-au lasat nervii si la urmatoarea gresala m-a pufnit rasul..:))))..astfel incat, dupa ce s-a zis bine tot, la final trebuia sa ciocnim paharele..DAR..judecati ca Julieta N-A MAI VRUT sa ciocneasca cu mine..:))(nu-i port pica, nu am condamnat-o nici atunci).:)..dar am realizat ca nu-s prea buna in ale actoriei..si asa am ajuns SAP-atoare..:))))si am incheiat "pe culmile gloriei" orice eventuala cariera actoriceasca..:)

Totusi..inca imi place alba ca zapada..ma uit la filme/desene..si merg la teatru..si..sincer..as mai asculta discul cu impiedcatura la "daruiti-mi-o!"..:)))

Sara buna si zile frumoase sa aveti!

Se da cazul....

"Se da cazul/cand treci pe o strada aproape pustie/ geamgiul tocmai a trecut dupa colt/ gales fotografiind cu spinarea amurgul/ cand iti vine sa dai/cu piciorul intr-o poarta /cat poti de tare si de smintit/Se precizeaza/ca nu intr-o poarta anume ai vrea sa dai/desi toate iti sunt necunoscute/si abia ciorchinii unei flori purpurii/iti vor trezi amintirea/unei miresme si atat.
Se cere sa se calculeze legatura dintre furia nervilor si a inimii in acel moment...." :)..va las sa cititi mai departe..daca gasiti poezia..:)..varu Altzi ma impiedica din nou sa gasesc amintirea poemului..(cumva e firesc...am invatat poezia acu 26 de ani..:))..)..va rog sa iertati, deci, orice "colaborare cu autorul" - Marius Robescu - "Demonstratie"..:)

L-am "cunoscut" pe Marius Robescu pin intermediul revistei "Transilvania"..aveam vreo 15 ani pe atunci..si "Demonstratie" mi s-a parut (si asta inca o cred) geniala...poetul avea si avantajul de a se numi Marius..un nume tare drag mie...l-am "vizitat" pe Marius Robescu..nestiind ca acolo il voi gasi..la cimitirul Bellu..vreo 4 ani mai tarziu..cand..ma aflam la Bucuresti ...la a doua tentativa (din nou nereusita) de a deveni studenta la filologie in Capitala...am acolo un unchi..putin dus, saracul..era dus de atunci..adica era dus de multa vreme inainte de a-l cunoaste eu cu adevarat..si i s-a parut o idee minunata aceea de a ma duce sa vizitez Bellul(dupa ce am vizitat Gradina Zoologica, Cismigiul, Herastraul, putina Baneasa si Televiziunea Romana - unde de altfel am filmat pentru revelionul 1988-1989 - o experienta frumoasa si comica). Adevarul e ca ..aleea scriitorilor" sau cea a actorilor de la Bellu sunt chiar interesante..iar intalnirea, chiar postuma, cu eminescul pietrificat sau cu Caragiale...sau cu Toma Caragiu ...cu Birlic sau Nichita Stanescu... la fel de pietrificati intru amintire, mi-a dat fiori(placuti de altfel)....au fost desigur si imagini ciudate, curioase, hilare..si cum mai vreti voi..asa cum intalnesti, de altfel, cred..in orice cimitir..:)
ca sa revin la Robescul..dupa vizita de la Bellu..am intrat, cumva intamplator, intr-o librarie..si acolo..surpriza!...am gasit un volum Marius Robescu - "Spiritul insetat de real" (nu, nu are si "Demonstratia" in cuprins)...l-am cumparat urgent din putinii bani alocati sederii in Bucurestii anului '88..:)...da..aceea a fost o vreme buna pentru poezie..:)..cu atat mai mult cu cat ceea ce am simtit eu in sederea de 3 saptamani in marele si prafuitul Bucuresti de atunci (cand mirobolanta Casa a Poporului era inca o schela pe un deal si cozile la salam erau inca omniprezente)..s-a sintetizat in versurile proprii si personale:

Muntii mei sunt departe…

Stancile lor zgarie

Azurul suspendat al altor ganduri.

Norii desfac asupra-le

Ploi de cuvinte prelungi.

Aici, in campie,

Farama din piatra fierbinte

As putea fi si eu…

Dar nimeni nu-mi vede impietrirea.(Pietrificare..:)..)


marți, 3 martie 2009

Famelie mare..remuneratie dupa buget...:)

fac parte dintr-o familie mare si fericita...adica am DOI veri MARI si BUNI (sau mai bine zis BUNII (ca-n "bunica")....) - ma-nveresc direct cu neamtul (spun unii) Altzheimer si tot asa de direct cu americanul (spun tot unii..nu stiu daca sunt aceiasi) GOOGLE..adica...varu altzi ma ajuta sa uit aproape tot..iar varu gugal ma ajuta sa regasesc ceea ce ma ajuta sa uit bunul altzi....cum spuneam..suntem ONE BIG HAPPY FAMILY.....

a venit primavara...

sper ca nu sunt surzi prin preajma (si cand spun surzi nu ma refer la cei patologici ci la cei care NU VOR sa auda ca a venit ..PRIMAVARA ...care va sa zica..:)) ..) unii cunosc bancul tematic..sau nu?
deci..a venit primavara..majoritatea barbatilor au patruns deja in triunghiul "bermudelor"..adica si-au pus bermudele (si se fac ca e vara deja) sau nu..:)))....s-au impartit martisoare..platite cu pupici...ahhhhh..ferice sau NU de cei care au vreo 100 si ceva de colege!!!!
si daca va intrebati...DA..fac parte din cele ..100..si ceva..:)))....speram ca or sa ma sara..dar m-au martisorit si pe mine mai tinerii mei colegi de SAP-at..anyhow...ma bucur ca pupacitul nu mi-a paralizat inca nervul zambirii(sunt asa de NE-pupacioasa)..si..sper din suflet ca cei care au martisorit si la mine nu inteleg pe dos povestiuta mea..:))..si pot inca zambi frumos..chiar daca citesc aceste randuri...
deci...revenind la "oile mele" sau "mieii mei"..(parca vorbim acum de o turma????)..a venit primavara..unele stomahuri simt asta din plin..unele DEPRESII simt asta din plin...eu simt asta cam in gol..:)..adica parca as fi in avionul de Carpatair..aterizand pe aeroportul din Timisoara fara tren de aterizare(nu-s sadica..dar ma gandesc ca as fi putut fi..cam in 3-4 randuri..si eu in situatie)...
...da..a venit primavara..martisoarele s-au dat..8 martie e pe aproape..si apoi..din nou dulcea lancezeala de primavara...atat de bine-venita..macar pana la voiosul iepuras...(heiiii..stiu ca am promis ceva cu privire la freza albei-ca-zapada..dar... nu e mai placuta tinerea in suspensie (sau suspans..cum e corect oare??)?..pe curand...:)

PS: apropos de avionul de carpatair...am zis mereu (si pe bune si mai ales in timpul zborului cu carpatair) ca-l prefer unui alitalia sau mai rau..unui boeing(scuze ca nu stiu exact si pe din afara modelele de avioane..si zic "avionul" in loc de "zborul")...pentru simplul motiv ca... .daca ar fi sa pic cu un carpatair..as pica cu burta plina (carpatairul da mancare..)..si..in plus...carpatairul..ar pica asa..ca frunza toamna..plutind spre pamant..pe cand un boeing 747 ar pica precum plumbul..;))))..senzatii ....moi (line) sau TARI..dupa plac..:)))..ne vedem cand ne intalnim din nou..:).."avion cu motor..ia-ma si pe mine-n zbor..nu te iau ...ca esti mic... si te cheama polonic (asta era dedicatie pentru proaspatii parinti..gen andrada sau adrian..:))...prietenii stiu..)..si mai ales stiu ca stiu..linie linie punct si punct..(pentru meditatii..sunati sau scrieti..stiti voi..)...no..ziua buna!

PS2 (ca un mouse obisnuit): Andrada si Adrian nu-s parinti impreuna ci doar in acelasi timp..si..RELATIV..in acelasi spatiu..de-a dreptul timisorean..:))..nu va duceti pe campii...chiar daca mieii cam pe-acolo zburda..:)

PS3 (asta daca ar fi mouse ar fi ceva in genul lui BRAIN din "Pinky and the Brain"): daca nu stiti bancul tematic cu primavara..SUNATI..daca il stiti si vreti totusi sa sunati..SUNATI..daca nu il sitti si NU vreti sa-l stiti...si totusi vreti sa sunati...SUNATI..:)...altfel (else) scrieti ... sau nu..sau macar GANDITI (cred ca asta din urma e cea mai buna solutie)..(si cred ca urmatoare poveste se va lega..inainte de freza albei-ca-zapada..de poezia lui Marius Robescu..DEMONSTRATIE..sublim de matimaticeasca..si savuros de poetica)..:)..no amu chiar ca va zic ..SARA BUNA
da..se impune totusi un PS ultim: am spus matimaticeasca nu in "inconstienta" de cauza..asa cum nu inconstient am urat <<"happy valintines" day>>anul asta undeva..:)...dar..daca o sa aveti rabdarea sa cititi poezia..si sa intelegeti "teorema" lui Robescu..o sa vedeti si matimatica poeziei...prin metoda careia nu se poate dovedi demonstratia..:))) ALOHA..si nu uitati ca-s fil-OLOAGA si jurnal _izda..nu matematic-iana sau ECONOM-izda..adica oricum nu fac economie..la nimic..:)))))))
PPS=(am tastat corect semnul "egal")povestea cu mouse-ul pe intelesul tuturor: cei care au vazut Tom and Jerry pe de-a-n-tregul stiu: ....ma conformez intrebarii: What are you? a mouse or man?...si va sfatuiesc sa citti: OAMENI SI SOARECI..:))))(uffffff...bibliotecareasa din mine....multi n-ar fi zis ca ...-ntr-o bun-seara..intr-o nu stiu care gara..(mica de altfel pe cand eram bibliotecareasa..mare acum cand nu mai sunt...(hahahah la steaua lui eminescu o stiti???)..asa se numea/asa se numeste..va las sa ghiciti care e care)..intr-o nu stiu care casa..sub o nu stiu care masa....sade-o bibliotecareasa..:)))..vb cantecului...il mai stiti?..tremurand si ea de frica...soarecelui.....unii prieteni stiu de ce ma tem eu de moushi..:))))

luni, 23 februarie 2009

astfel deci si prin urmare

sigur ca am promis..si ma tin de promisiune ca innecatul de frunza..:)
am intrat iar tiptil...
deci...era o vreme cand ziua chiar avea 24 de ore...acum..dadada..are vreo 16 din care ma straduiesc totusi sa dorm ..hmmm..ceea ce numeam pe vremuri "5 ore"..(nu de alta dar daca depasesc "ratia" chiar doare)....raman deci ceea ce numeam o data 9 ore..de fapt..ahhhhh matematica asta..vreo 3-4 ore...anyhow..cred ca totusi timpul de munca nu s-a modificat si chiar lucrez vreo 9 ore pe zi..la VECINICA multinationala..adica-s..cum se spune..palmas pe plantatie...
aaa..nu..nu ma plang..e chiar distractiv..uneori de-a dreptul hilar..sa fii palmas pe plantatia multinationala..lasand la o parte comparatiile (cat salariu am eu si cat ei, cate ore eu, cate ei, cate beneficii ei, cate? eu..samd)cel mai mult imi plac intrebarile primite pe mail.."cand ai de gand sa-mi platesti datoria de ..tz mii de euro??" .."ca altfel nu-ti mai provaiduiesc nika"..daaaaaaa...astea erau TARI..cel putin la inceput..adica atunci..la inceput... le intampinam cu oarecare MIRARE si chiar curiozitate..si cel mai adesea CU FURIE..asa am ramas ca "fondatoare" a intrebarii "WHY MEEEEE"(pronuntat in stil mexican e chiar cool!)..pe 2 continente...si tot asa am ramas..vecinica "aaaa...Marsela...!!!"(cu accent foarte frantuzesc)..da..cred ca stiti toti senzatia - absolut fabuloasa- ...a recunostintei cvasi-multinationale: aaa..daaaa..tu esti aia/ala care sta la dispozitie..:)))..si de aici tot acel sentiment al indispensabilitatii (dar EU stiu ca nimeni nu e de neinlocuit..:).......)..ce sa zic..imi iubesc jobul..si noua "meserie" ..adica ma mandresc sa zic ca "SAP all day long"..e pentru mine "the ultimate job"..:)...DAAAAAA..imi place sa sap in SAP si sa-i ajut si pe altii sa SAP-e..:)..LIFE's SO BEAUTIFUL...:))..si SAP..DECI EXIST....urmeaza sa va spun..cum am infipt eu piaptanul otravit in freza Albei-ca-zapada..:)

duminică, 15 februarie 2009

GanduriTiptile

Am intrat tiptil..asta seara..si ies tot asa..:)..vb multe in curand...
Multumesc ante-bloggerilor Monica si Hudrea....care au dat sfung primului meu gand tiptil..:)