vineri, 4 martie 2016

4 martie 2016 now..4 martie 1977 atunci

E primavara lui 2016...babele sunt aici...deja..ma intreb daca traditionalele superstitii functioneaza atunci cand nu esti pe teritoriul unde ele s-au "nascut"..Azi a baba mea..de decenii am stabilit-o pe 4 martie...un fel de aducere aminte a acelui fatidic 4 martie 1977..nu am multe amintiri din frageda copilarie..e normal sa uitam multe...totusi..acea seara de 4 martie 1977 ca si zilele ce i-au urmat imi sunt asa de proaspete in minte..nu pentru ca as fi fost foarte speriata de cutremurul din '77 in momentul in care l-am simtiti...ci doar pentru ca..am vazut toate efectele...am vazut tot ceea ce TVR a emis in zilele urmatoare..si eu aveam 9 ani fara 10 zile atunci...e uimitor cum mintea unui copil de 9 ani poate inregistra asa multe senzatii si poate sa le pastreze "proaspete" asa multi ani..

Ce imi amintesc din 4 martie 1977? ei bine.;ne uitam toti..eu mama, tata si sora mea..la un film polonez..el o iubea pe ea.;si la un moment dat el/ea mananca un mar rosu.;cred ca filmul era "mere rosii" apoi am simtit patul miscandu-se si am vazut lampadarul din tavan balansandu-se;, am auzit geamurile vibrand, emisiunea TV s-a oprit..si am auzit oameni tipand...mama mea a strigat "e cutremur" - un cuvant nou pentru mine..ceva mai tarziu ne uitam pe geamul dormitorului la oamenii "bogati" care si-au parcat masinile pe "derdelusul" cartierului, putin mai departe de blocuri..si am ras, facand glume.;ha...de parca asta i-ar fi salvat .. blocurile aflate la 25 de m ar fi bushit oricum autoturismele Dacia in toata splendoarea lor..

A doua zi, eu eram acasa, eram racita si nu aveam voie sa merg la scoala.. afara era ceva zapada, mult noroi, apa..bunica mea a venit cu trenul de 9 dimineata ca sa stea cu mine..TV era aprins..si am vazut.;toate acele locuinte, orase, localitati distruse..oameni plangand..mormane de moloz si trupe de militari sapand alaturi de excavatoare si buldozere...cautand supravietuitori..pe unii i-au gasit..spitalele erau pline..ceausestii erau si ei acolo...in vizita..copiii primeau jucarii in spital..cati din ei mai aveau altceva decat acele papusi si jucarii primite..nu  cred ca vreau sa mai stiu..stiu ca eram la limita plansului..cat de copil eram..si de atunci CUTREMURUL a devenit numarul 1 in ordinea fricilor mele..

Si o alta fobie..niciodata, de atunci, nu am mai spus bancuri kincky seara..ultimul banc spus si auzit inainte de cutremurul din 1977 a fost despre Bula la scoala la ora de franceza..avea nevoie sa mearga la toaleta...pishu..ridica mana si zice ca vrea sa faca pipi..profa ii zice: Bula nu mergi la toaleta pana nu spui in franceza..Bula mai incearca de cateva ori..pana nu mai poate si vede o gaura in podea..si da...o foloseste...dar sub sala de clasa era o almentara si cineva tocmai a cerut vanzatoarei un polish..vanzatoarea se executa...si Bula tzipa... profa de franceza intreaba "qu'est-ce que c'est"..Bula raspunde ingrozit: Je me pish pe'acoperish....asta era 3 ore inainte de cutremur...dar inca imi plac bancele cu Bula :)

Zi faina si primavara cu soare sa aveti!

BTW: azi a fost si ploaie, si nor si soare si cald si racoare...deci o sa fie un an..asa si asa..:) not bad..not bad :))