Se cere sa se calculeze legatura dintre furia nervilor si a inimii in acel moment...." :)..va las sa cititi mai departe..daca gasiti poezia..:)..varu Altzi ma impiedica din nou sa gasesc amintirea poemului..(cumva e firesc...am invatat poezia acu 26 de ani..:))..)..va rog sa iertati, deci, orice "colaborare cu autorul" - Marius Robescu - "Demonstratie"..:)
L-am "cunoscut" pe Marius Robescu pin intermediul revistei "Transilvania"..aveam vreo 15 ani pe atunci..si "Demonstratie" mi s-a parut (si asta inca o cred) geniala...poetul avea si avantajul de a se numi Marius..un nume tare drag mie...l-am "vizitat" pe Marius Robescu..nestiind ca acolo il voi gasi..la cimitirul Bellu..vreo 4 ani mai tarziu..cand..ma aflam la Bucuresti ...la a doua tentativa (din nou nereusita) de a deveni studenta la filologie in Capitala...am acolo un unchi..putin dus, saracul..era dus de atunci..adica era dus de multa vreme inainte de a-l cunoaste eu cu adevarat..si i s-a parut o idee minunata aceea de a ma duce sa vizitez Bellul(dupa ce am vizitat Gradina Zoologica, Cismigiul, Herastraul, putina Baneasa si Televiziunea Romana - unde de altfel am filmat pentru revelionul 1988-1989 - o experienta frumoasa si comica). Adevarul e ca ..aleea scriitorilor" sau cea a actorilor de la Bellu sunt chiar interesante..iar intalnirea, chiar postuma, cu eminescul pietrificat sau cu Caragiale...sau cu Toma Caragiu ...cu Birlic sau Nichita Stanescu... la fel de pietrificati intru amintire, mi-a dat fiori(placuti de altfel)....au fost desigur si imagini ciudate, curioase, hilare..si cum mai vreti voi..asa cum intalnesti, de altfel, cred..in orice cimitir..:)
ca sa revin la Robescul..dupa vizita de la Bellu..am intrat, cumva intamplator, intr-o librarie..si acolo..surpriza!...am gasit un volum Marius Robescu - "Spiritul insetat de real" (nu, nu are si "Demonstratia" in cuprins)...l-am cumparat urgent din putinii bani alocati sederii in Bucurestii anului '88..:)...da..aceea a fost o vreme buna pentru poezie..:)..cu atat mai mult cu cat ceea ce am simtit eu in sederea de 3 saptamani in marele si prafuitul Bucuresti de atunci (cand mirobolanta Casa a Poporului era inca o schela pe un deal si cozile la salam erau inca omniprezente)..s-a sintetizat in versurile proprii si personale:
Muntii mei sunt departe…
Stancile lor zgarie
Azurul suspendat al altor ganduri.
Norii desfac asupra-le
Ploi de cuvinte prelungi.
Aici, in campie,
Farama din piatra fierbinte
As putea fi si eu…
Dar nimeni nu-mi vede impietrirea.(Pietrificare..:)..)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu