sa revenim in sfarsit la povestea Albei-ca-zapada..careia, candva, prin grupa mare la gradi, i-am infipt cu sete piaptanul "otravit" in freza...
In primul rand se cuvine sa aflati de ce "alba-ca-zapada" e o poveste marcanta a copilariei mele (copilarie in care, de altfel, am avut parte, din fericire, de doi story tellers - tatal meu si bunica mea..tata avea mereu povesti noi..si noi (eu si sora mea) nu voiam sa dormim pana nu auzeam povestea noua..bunica avea mereu aceleasi povesti - capra cu trei iezi si pasarea fionix..:)))..dar..credeti ca si asa, vechi si stiute fiind povestile, iertam vreo picoteala? think twice!!!)..
deci alba-ca-zapada a devenit "preferata" mai ales ca, asa cum se obisnuia pe atunci, aveam un radio (imaginati-va sau amintiti-va magaoaia aia de radio pe lampi de un metru pe 50 cm (cred ca exagerez..da asa parea(legat de radioul asta, trebuie sa povestesc o data cum am uimit eu lumea electronistilor in magazinul Dioda din Sibiu))asezata pe un corp de mobila care a devenit mai apoi suport de flori si partial biblioteca (imagine!))cu pick-up..ahhhhh..ce frumoase erau si mai sunt inca..
evident..s-au achizitionat si discuri..nemuritoarea "tarancuta, tarancuta - Dan Spataru", si ion dolanescu..si Irina Loghin..si..dadada..celebrul Cazacioc..parca si ceva Doina Badea....dar si ..daaaaaaa...povesti: "Povestea porcului" si "Alba ca zapada"..Iar alba ca zapada a fost asa de ascultata incat discul s-a zgariat iar povestea a inceput sa se impiedice undeva la momentul in care printul, suparat de moartea albei ca zapada, le-o cere piticilor : "daruiti-mi-o!" "daruiti-mi-o!" .."daruiti-mi-o!" .."daruiti-mi-o!" ..logic hopul se sarea cu un ghiontuletz dat bratului pick-upului (ma gandesc cum isi inchipuie tinereii de azi asa un "device"..daca nu au vazut niciodata..:)))....)..revenind deci..musai sa va spun si ca:
N-am fost niciodata un copil deosebit (sau cel putin eu nu m-am vazut asa, dimpotriva)doar ca nu voiam sa mananc (si bine faceam pe atunci, off de-as fi putut pastra obiceiul!), nu voiam sa dorm de amiaza(asta nu cred ca era bine!), si ..inca de mica... mi-a placut sa ma plimb prin ploaie..mi-a placut apa..dar, doar cea de o anumita adancime (aka - max juma de metru sau apa de ploaie/ploaie de vara)..deci..n-am fost un copil deosebit, dar, desigur, am fost unul special..tocmai pentru ca nu mancam, pentru ca eram sensibiloasa rau si ma imbolaveam des si..mai ales, pentru ca ..ma uitam cu un ochi la slanina si cu unul la faina..:))..asta pana cand am primit primul rand suplimentar de "ochiuri" si am devenit "aragaz cu patru ochiuri" sau..mai delicat spus "ochelarista"..:)))(pe-ntelesul tuturor, pe la 3 ani mi s-a descoperit un strabism pronuntat..hehehe..chiar nu vreti sa vedeti cum aratam eu in costum de printesa cu rochiutza alba cu stelute argintii, cu coronitza manufacturata din staniol (ca si stelutele de pe rochiuitza) si cu ochiul stang (irirsul+pupila care va sa zica) infipt in radacina nasului (cam mare pentru fata mea)..si btw.am poze de dovada pe undeva prin lumea asta..:)))aceasta a fost costumatia de carnaval la serbarea de fine de gradinita (si ca sa vedeti ce copil "special" am fost - eu am servit doar grupa mare la gradi (dupa putina cresa unde am fost pedepsita pentru ca am fugit in ploaie si i-am "tras" si pe altii in joaca mea)si asta cu grupa mare a fost doar de nevoie ca altfel nu ma primeau la scoala)...vazand pozele ceva mai tarziu..am inteles pe deplin de ce nu am fost eu aleasa sa joc rolul Albei-ca-Zapada in sceneta "pusa in sceana" de educatoare...cu multa savoare revad si acum - in minte - casuta piticilor..un fel de ghereta de paznic (de 1 persoana pitica - kindar de gradi) a piticilor si tot decorul de carton din "zona" si la fel de bine (pe bune) imi amintesc de Alba-ca-Zapada..o fatuca firava, cu fata alba ca zapada pe bune si cu parul negru ca abanosul si lung - Anca o chema..cred ca nu am sa uit niciodata numele ei (parca ne eram ceva pretenute..:))..:)..eu?..un fel de copil..tuns scurt(vesnic..desi plangeam toate plansetele sa mi se lase parul sa creasca)..cu parul castaniu si ochi incrucisati fara ochelarii de rigoare (la aceeasi serbare m-au tras in poza in timp ce recitam de zor (credeti ca mai stiu ce???) cu ochelari pe nas si cu straie de tarancuta (adica in costum popular..nu ma intrebati care a fost ratiunea costumului ca asta chiar ma depaseste!))
so..eram pe scena, ea..alba-ca-zapada(si la propriu) eu - neagra ca taciunele(cam si la propriu) - in rol de zgripturoaica, "ambalata" in straie de babaciune(negre-straiele) - imprumutate de la mama nasei mele(care avea pe atunci vreo 80 de ani - asta ca sa puteti evalua straiele) - ar trebui sa vedeti poza cu mine imbracata bunicuta- savuroasa - mai ales ca aveam si ochelari si "gushitza" - ..ea - Alba - inocenta - eu - BABA - regina cea rea - REA cu cosuletul PLIN de piaptanul "otravit"..si..credeti sau nu..chiar nu aveam pica pe fatuca..chiar nu-mi dorisem sa fiu in "rolul ei"..dar tot am infipt cu sete acel pieptanus de plastic "otravit" (conform scenariului) in freza ei ca abanosul..astfel incat..biata fatuca..aproape a lesinat la propriu...au venit apoi piticii, printul..chestii, cantec, dans..si totul s-a pierdut in ceata amintirii...
Am mai avut apoi usoare tentative artistice..cu corul prin scoala generala si apoi in duo cu o colega la o serbaruca..pe cand trebuia noi sa cantam/murmuram-immimimm "noi in anul 2000"....noi in anul 2000, cand nu vom mai fi copii, vom face tot ce ati visat candva, toate visele-ndraznete, in fapte le vom preschimba..:))..mai stiti cantecelul?..adorabil...si..ultima tentativa actoriceasca (hahaha..ce fraudulos suna - de fapt am facut doar FIGURATIE) s-a incheiat la Bucuresti..pe vremea cand am vizitat si Bellul - cand unchiul meu (inginer de formatie) isi scotea banutii de trai facand figuratie si dublaje si post-sincroane pe la TVR..ei bine, atunci, pentru ca am sezut la el vreo 3 saptamani (cat au durat examenele si asteptarea raspunsului NEGATIV), m-a dus sa castig si eu un ban cinstit facand figuratie..se filma (era IULIE desigur!!) pentru programul de revelion 1988/1989..eu aveam doar haine de "strada" dar mi-a imprumutat prietena unchiului Johnny niste tzoale mai de gala si dusu-ne-am la filmari. A fost o experienta cu adevarat de neuitat..nu stiu azi cum se mai fac filmarile pentru revelioane..dar aceea a fost S A V U R O A S A cu atat mai mult cu cat eram in compania unor actori (unii din ei, D-zeu sa-i odihneasca, s-au dus in raiul artistilor intre timp)MINUNATI - Jorj Voicu, Sandu Sticlaru, Julieta Strambeanu, Razvan Vasilescu - imi amintesc cu mare placere ce haios era maestrul Jorj, in pauze nu contenea din glume si bancuri..iar la filmari a fost magistral cand, la un gag, trebuia sa "manance" friptura de curcan si sa spuna ceva referitor la cat de "tare" e carnea si..de fapt, in farfurie era PESTE PANE (asta s-a gasit la bufetul TVR - era epoca lu' ceasca, remember?)si, saracul musca din peste si se straduia sa ignore multele oase..si sa si spuna replica...SAVUROS..as vrea sa vad unii actori tineri contemporani jucand asa!!!!
Deci, eu tebuia sa fiu parte din "populatia" unui restaurant sau ..spre final.."invitata la rev", unchiu' Johny (de altfel "priceput cantaret la chitara") era un membru al orchestrei..eu sedeam la masa cu alti figuranti si trebuia sa mimez ca vorbesc, ca manac (farfuria era cam goala), ca beau (paharul era plin cu o zeama numita "..cola" plina de resturi de pluta..don't ask why!)iar capacul a fost pus la mima cu dansul..unde eu si un "nefericit" (zic nefericit pentru ca eu nu stiu sa dansez punct) aspirant la titlul de student la seminarul teologic trebuia sa dansam - FARA MUZICA - si sa schimbam ritmul la tipatul regizorului: "TANGO"..si da-i cu pasi de tango..VALS -- si da-i cu pasi de vals .. DISCO .. si da-i..si lupta..cei mai tari au fost tot muzicantii, care, trebuiau sa cante "cu foc" dar sa nu scoata un sunet ca sa putem auzi comenzile regizorului..:P))).a fost cu adevarat o EXPERIENTA..
Anyhow..cea mai tare faza a fost cand am reusit sa o determin pe Julieta Strambeanu sa MA URASCA! Ma inclin acum in fata ACTRITEI si imi cer iertare pentru ghidusenia tineretii..dar..dupa vreo 6-7 ore de duble si filmari..nervii mei au cedat foarte nervos ..SI DE ASTA CARIERA MEA ARTISTICA S-A INCHEIAT ACOLO(nu ca mi-as fi dorit eu cariera actoriceasca!)..deci..eram la masa (de revelion in iulie) cu "nefericitul" dansator aspirant la popie, eu cu el adica, si cu Julieta Strambeanu, Razvan Vasilescu si..hahaha varu altzi im joaca feste..inca unii actori..Razvan si Doamna Julieta trebiau sa spuna unele replici (era o gluma legata de relatia soacra-nora/ginere..sau cam asa ceva)iar Julieta mereu gresea replica..dupa mai multe reluari(duble in limbaj de specialitate!!..:PPP)..m-au lasat nervii si la urmatoarea gresala m-a pufnit rasul..:))))..astfel incat, dupa ce s-a zis bine tot, la final trebuia sa ciocnim paharele..DAR..judecati ca Julieta N-A MAI VRUT sa ciocneasca cu mine..:))(nu-i port pica, nu am condamnat-o nici atunci).:)..dar am realizat ca nu-s prea buna in ale actoriei..si asa am ajuns SAP-atoare..:))))si am incheiat "pe culmile gloriei" orice eventuala cariera actoriceasca..:)
Totusi..inca imi place alba ca zapada..ma uit la filme/desene..si merg la teatru..si..sincer..as mai asculta discul cu impiedcatura la "daruiti-mi-o!"..:)))
Sara buna si zile frumoase sa aveti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu