marți, 11 aprilie 2017
marți, 23 august 2016
vineri, 4 martie 2016
4 martie 2016 now..4 martie 1977 atunci
E primavara lui 2016...babele sunt aici...deja..ma intreb daca traditionalele superstitii functioneaza atunci cand nu esti pe teritoriul unde ele s-au "nascut"..Azi a baba mea..de decenii am stabilit-o pe 4 martie...un fel de aducere aminte a acelui fatidic 4 martie 1977..nu am multe amintiri din frageda copilarie..e normal sa uitam multe...totusi..acea seara de 4 martie 1977 ca si zilele ce i-au urmat imi sunt asa de proaspete in minte..nu pentru ca as fi fost foarte speriata de cutremurul din '77 in momentul in care l-am simtiti...ci doar pentru ca..am vazut toate efectele...am vazut tot ceea ce TVR a emis in zilele urmatoare..si eu aveam 9 ani fara 10 zile atunci...e uimitor cum mintea unui copil de 9 ani poate inregistra asa multe senzatii si poate sa le pastreze "proaspete" asa multi ani..
Ce imi amintesc din 4 martie 1977? ei bine.;ne uitam toti..eu mama, tata si sora mea..la un film polonez..el o iubea pe ea.;si la un moment dat el/ea mananca un mar rosu.;cred ca filmul era "mere rosii" apoi am simtit patul miscandu-se si am vazut lampadarul din tavan balansandu-se;, am auzit geamurile vibrand, emisiunea TV s-a oprit..si am auzit oameni tipand...mama mea a strigat "e cutremur" - un cuvant nou pentru mine..ceva mai tarziu ne uitam pe geamul dormitorului la oamenii "bogati" care si-au parcat masinile pe "derdelusul" cartierului, putin mai departe de blocuri..si am ras, facand glume.;ha...de parca asta i-ar fi salvat .. blocurile aflate la 25 de m ar fi bushit oricum autoturismele Dacia in toata splendoarea lor..
A doua zi, eu eram acasa, eram racita si nu aveam voie sa merg la scoala.. afara era ceva zapada, mult noroi, apa..bunica mea a venit cu trenul de 9 dimineata ca sa stea cu mine..TV era aprins..si am vazut.;toate acele locuinte, orase, localitati distruse..oameni plangand..mormane de moloz si trupe de militari sapand alaturi de excavatoare si buldozere...cautand supravietuitori..pe unii i-au gasit..spitalele erau pline..ceausestii erau si ei acolo...in vizita..copiii primeau jucarii in spital..cati din ei mai aveau altceva decat acele papusi si jucarii primite..nu cred ca vreau sa mai stiu..stiu ca eram la limita plansului..cat de copil eram..si de atunci CUTREMURUL a devenit numarul 1 in ordinea fricilor mele..
Si o alta fobie..niciodata, de atunci, nu am mai spus bancuri kincky seara..ultimul banc spus si auzit inainte de cutremurul din 1977 a fost despre Bula la scoala la ora de franceza..avea nevoie sa mearga la toaleta...pishu..ridica mana si zice ca vrea sa faca pipi..profa ii zice: Bula nu mergi la toaleta pana nu spui in franceza..Bula mai incearca de cateva ori..pana nu mai poate si vede o gaura in podea..si da...o foloseste...dar sub sala de clasa era o almentara si cineva tocmai a cerut vanzatoarei un polish..vanzatoarea se executa...si Bula tzipa... profa de franceza intreaba "qu'est-ce que c'est"..Bula raspunde ingrozit: Je me pish pe'acoperish....asta era 3 ore inainte de cutremur...dar inca imi plac bancele cu Bula :)
Zi faina si primavara cu soare sa aveti!
BTW: azi a fost si ploaie, si nor si soare si cald si racoare...deci o sa fie un an..asa si asa..:) not bad..not bad :))
E primavara lui 2016...babele sunt aici...deja..ma intreb daca traditionalele superstitii functioneaza atunci cand nu esti pe teritoriul unde ele s-au "nascut"..Azi a baba mea..de decenii am stabilit-o pe 4 martie...un fel de aducere aminte a acelui fatidic 4 martie 1977..nu am multe amintiri din frageda copilarie..e normal sa uitam multe...totusi..acea seara de 4 martie 1977 ca si zilele ce i-au urmat imi sunt asa de proaspete in minte..nu pentru ca as fi fost foarte speriata de cutremurul din '77 in momentul in care l-am simtiti...ci doar pentru ca..am vazut toate efectele...am vazut tot ceea ce TVR a emis in zilele urmatoare..si eu aveam 9 ani fara 10 zile atunci...e uimitor cum mintea unui copil de 9 ani poate inregistra asa multe senzatii si poate sa le pastreze "proaspete" asa multi ani..
Ce imi amintesc din 4 martie 1977? ei bine.;ne uitam toti..eu mama, tata si sora mea..la un film polonez..el o iubea pe ea.;si la un moment dat el/ea mananca un mar rosu.;cred ca filmul era "mere rosii" apoi am simtit patul miscandu-se si am vazut lampadarul din tavan balansandu-se;, am auzit geamurile vibrand, emisiunea TV s-a oprit..si am auzit oameni tipand...mama mea a strigat "e cutremur" - un cuvant nou pentru mine..ceva mai tarziu ne uitam pe geamul dormitorului la oamenii "bogati" care si-au parcat masinile pe "derdelusul" cartierului, putin mai departe de blocuri..si am ras, facand glume.;ha...de parca asta i-ar fi salvat .. blocurile aflate la 25 de m ar fi bushit oricum autoturismele Dacia in toata splendoarea lor..
A doua zi, eu eram acasa, eram racita si nu aveam voie sa merg la scoala.. afara era ceva zapada, mult noroi, apa..bunica mea a venit cu trenul de 9 dimineata ca sa stea cu mine..TV era aprins..si am vazut.;toate acele locuinte, orase, localitati distruse..oameni plangand..mormane de moloz si trupe de militari sapand alaturi de excavatoare si buldozere...cautand supravietuitori..pe unii i-au gasit..spitalele erau pline..ceausestii erau si ei acolo...in vizita..copiii primeau jucarii in spital..cati din ei mai aveau altceva decat acele papusi si jucarii primite..nu cred ca vreau sa mai stiu..stiu ca eram la limita plansului..cat de copil eram..si de atunci CUTREMURUL a devenit numarul 1 in ordinea fricilor mele..
Si o alta fobie..niciodata, de atunci, nu am mai spus bancuri kincky seara..ultimul banc spus si auzit inainte de cutremurul din 1977 a fost despre Bula la scoala la ora de franceza..avea nevoie sa mearga la toaleta...pishu..ridica mana si zice ca vrea sa faca pipi..profa ii zice: Bula nu mergi la toaleta pana nu spui in franceza..Bula mai incearca de cateva ori..pana nu mai poate si vede o gaura in podea..si da...o foloseste...dar sub sala de clasa era o almentara si cineva tocmai a cerut vanzatoarei un polish..vanzatoarea se executa...si Bula tzipa... profa de franceza intreaba "qu'est-ce que c'est"..Bula raspunde ingrozit: Je me pish pe'acoperish....asta era 3 ore inainte de cutremur...dar inca imi plac bancele cu Bula :)
Zi faina si primavara cu soare sa aveti!
BTW: azi a fost si ploaie, si nor si soare si cald si racoare...deci o sa fie un an..asa si asa..:) not bad..not bad :))
joi, 19 noiembrie 2015
10.000 Steps Challenge - mini serial de scurt..mars: Episodul 2 - Si..ACTIUNE!
Si..ACTIUNE!
Pe 15 septembrie 2015 am inceput sa port zilnic un pedometru agatat la buzunare in ideea de a contabiliza pasii pe care ii fac zilnic, in conditiile absolut normale ale unei zile de lucru. Si am descoperit cu o oarecare incantare ca fac ceva pasi - intre 4800 si 6000(spre deosebire de colegele mele care au masini si care fac maxim 200 de pasi pe zi). Diferenta de numar e data de timpul pe care il am pentru devieri de la traseul strict casa-tren-metrou-tren-autobuz-birou si retur.
De obicei, dimineata, intre metrou si TGV, am vreo 40 de minute, timp in care dau o raita prin buticurile din gara (cateodata am timp si sa cumpar.
Tot de obicei, seara, daca prind autobuzul de fara 2 minute, imi permit sa cobor 2 statii mai devreme si sa merg pe jos pana la gara, prin centrul orasului..poate si facand ceva cumparaturi rapide sau scurte vizite de informare prin magazine. 1 ora mai tarziu, intre TGV si metrou vizitez cele 2 magazine cu orar prelungit din Gara de Est - dor ca sa vad noutatile in materie de vestimentatie (dar se intampla si sa cumpar un alta) apoi merg la micul "Casino" sa imi cumpar cina - deci cativa pasi in plus in incinta garii.
O data pe saptamana, vinerea, am o ora la dispozitie seara, intre autobuz si TGV, asa ca sigur dau o raita prin centrul orasului si prin parcuri sa mai fac o poza sau mai multe. Apoi, intre TGV si metrou de regula mai fac o tura prin magazinele din gara pentru ca am juma' de ora pana la inchidere (sau mai mult). Asa ca, vinerea fac cei multi pasi. Asta daca nu se intampla ca in alta zi sa ies la suprafata ca sa cinez, sa ma plimb sau sa fac cumparaturi in magazinele din zona garii (de obicei monop').
Uneori, seara, dar de obicei pe timp de vara - foarte rar iarna - renunt la metrou si merg pe jos pana la Gara de Nord. Nu e mare distanta, dar cand ploua, cand e foarte cald sau foarte frig sau cand oboseala devine insuportabila, nu e usor sa renunti la metrou ca sa strabati strazile nu tocmai "safe" dintre cele doua gari. Totusi, intr-o zi in care la pasii zilnici am adaugat parcursul "per pedes" pana la Gara de Nord, mi-am batut recordul personal pentru o zi care nu era vineri- 8000 de pasi.
Trebuie mentionat ca inca nu am numarat pasii pe un parcurs deviat la modul traseul zilnic casa-serviciu-retur + plimbare prin Paris. O sa incerc sa vad care o sa fie numarul castigator.
Continuarea maine seara.
No, sara buna si servus!
PS: Daca cititi acest post si/sau daca aveti intrebari sau comentarii, nu va sfiiti ..impartasiti! Mercic. - See more at: http://ganduritiptile.blogspot.fr/#sthash.TrwhBONi.dpuf
No, sara buna si servus!
PS: Daca cititi acest post si/sau daca aveti intrebari sau comentarii, nu va sfiiti ..impartasiti! Mercic. - See more at: http://ganduritiptile.blogspot.fr/#sthash.TrwhBONi.dpuf
Continuarea maine seara.
No, sara buna si servus!
PS: Daca cititi acest post si/sau daca aveti intrebari sau comentarii, nu va sfiiti ..impartasiti! Mercic. - See more at: http://ganduritiptile.blogspot.fr/#sthash.TrwhBONi.dpuf
No, sara buna si servus!
PS: Daca cititi acest post si/sau daca aveti intrebari sau comentarii, nu va sfiiti ..impartasiti! Mercic. - See more at: http://ganduritiptile.blogspot.fr/#sthash.TrwhBONi.dpuf
Continuarea maine seara.
No, sara buna si servus!
PS: Daca cititi acest post si/sau daca aveti intrebari sau comentarii, nu va sfiiti ..impartasiti! Mercic.
Continuarea maine seara.
No, sara buna si servus!
PS: Daca cititi acest post si/sau daca aveti intrebari sau comentarii, nu va sfiiti ..impartasiti! Mercic. - See more at: http://ganduritiptile.blogspot.fr/#sthash.TrwhBONi.dpuf
No, sara buna si servus!
PS: Daca cititi acest post si/sau daca aveti intrebari sau comentarii, nu va sfiiti ..impartasiti! Mercic. - See more at: http://ganduritiptile.blogspot.fr/#sthash.TrwhBONi.dpuf
miercuri, 18 noiembrie 2015
10.000 Steps Challenge - mini serial de scurt..mars - Episodul 1: De ce?
De ce?
Pentru ca trebuie si pentru ca tot am 2 pedometre si vreo 5 aplicatii pe telefonul mobil, asa deci am hotarat sa accept propria-mi provocare de a face 10.000 de pasi pe zi. Nu pentru ca e la moda - moda celor 10.000 de pasi exista de mii de ani la chinezi si japonezi - ci pentru motivele de mai jos.
Sunt o femeie "cu greutate". Si sunt sedentara. Imi petrec ziua stand pe diverse scaune sau stand in picioare. La birou, miscarea se rezuma la mersul la toaleta si la ceainarie. Defectul e datorat meseriei. Nu poti sa te invarti in jurul mesei in timp ce lucrezi la calculator in SAP. Sau poate e posibil si nu ma pricep eu.
Partea usor imbunatatita a lucrurilor e ca tot din cauza meseriei am ocazia sa merg pe jos o bucata de drumuri de acasa pana la tren si de la tren pana la autobuz si de la autobuz pana la birou. Si asta cred ca ma ajuta sa pastrez greutatea(nu ca asta m-ar multumi). In zilele muncitoresti. pentru ca in weekend..mda..in weekend am inceput sa zac. Putinii pasi pe care ii fac prin casa si pasii pana la magazinul din colt pentru cumparaturile de baza nu prea sunt eligibili pentru denumirea de "miscare"..sau sunt, dar pentru numele de "miscarica".
Totusi, activitatile casnice presupun oaresce miscare mai intensa dar nici ele nu cred ca pot fi categorisite ca "sport" desi sunt parte din sportul meu preferat in ultima vreme.
Problema numarul 1 e ca imi lipseste timpul. In primul rand timpul de somn, care e crunt redus la 2-4 ore de somn pe noapte la care adaug atipeala de 15 minute din TGV. Asta in timpul saptamanii de lucru. In weekend incerc sa recuperez din somnul lipsa. Intre "grasse matinée" cum spune francezul si ora obisnuita din noapte cand pun capul in perna, timpul e de obicei ocupat cu cumparaturi-gatit(poate)-spalat-calcat-curatenie-mailuri personale si alte activitati destul de productive de altfel. TV-ul e noul meu radiou asa ca se intelege ca nu STAU sa ma uit la televizor.
Problema numarul 1 - bis- e ca trebuie sa dau jos kilogramele acumulate in ultimi 4 ani. Si din motive estetice, dar mai ales din motive de sanatate. Am obosit sa obosec cand merg, am obosit sa imi tusesc sufletul cand fug 50 de metri dupa un autobuz sau cand fug sa nu pîerd trenul. Si am obosit sa acumulez kilograme in plus doar pentru ca nu misc. Fiindca, de altfel, nu mananc (multe) prostii si nu manac mult, nu manac tot timpul ci doar de 2-3 ori pe zi, si mancarea e destul de echilibrata ca si continut - fara grasimi rele dar cu putina carne, legume si lactate si fructe. Dar, lipsa somnului de durata suficienta si lipsa miscarii transforma orice dieta normala in sursa de colacei. Si la toate astea se adauga varsta cu toate "beneficiile". Cand te apropii de 50 de ani nimic, dar absolut nimic nu mai e ca la 40-30-20.
De ce mersul pe jos? Pentru ca e singurul "sport" pe care mi l-a recomandat medicul in legatura cu problemele mele de coloana vertebrala. Orice alt fel de miscare risca sa ma incapaciteze. Asa ca trebuie sa invat sa merg pe jos in mod sportiv.
Continuarea maine seara.
No, sara buna si servus!
PS: Daca cititi acest post si/sau daca aveti intrebari sau comentarii, nu va sfiiti ..impartasiti! Mercic.
joi, 27 august 2015
Spune-mi in ce limba injuri ca sa spun .. WOW!
Acum vreo 4 ani, cand inca eram incepatoare in ale vietii pe limba franceza si in dulcele targ al St-Denis-ului, la periferia Parisului adica, lucram la Xerox in calitate de consultant SAP FI-CO pe un proiect de migrare de date in SAP. Nu intru in detaliile muncii mele, ca sa nu plictisesc si mai tare.
A fost o experienta deosebita, am avut colegi excelenti (si unii execrabili, dar excelentii au invins si amintirile raman legate de ei). Ca orice proiect, acesta de la Xerox a implicat o gramada de rabdare, logic, avand in vedere ca noi cei putin, IT-isti, trebuia sa "intelegem" si sa ghidam multimea de contabili implicata in proiect. Si, desigur, toata lumea injura la un moment dat. Din diverse motive.
Si, atunci, a cazut, foarte GREA, intrebarea din partea unei colege, economista, frantuzoaica, nascuta la Lyon, scolita probabil la Paris sau la Reims si onor angajata la Xerox St-Denis Cedex - intrebarea, deci: Tu cum injuri, Marcela? Injuri in romaneste? Ca nu te-am auzit!
Pfui..e drept..fiind la inceputul vietii mele in Franta..injuram printre dinti, in gand si in soapta..si aproape intotdeauna in engleza :)))) Si raspunsul pentru buna Marion a fost, desigur: injur in engleza, stiu injura in romaneste(duh!!!) dar se intampla rar sa o fac, si dupa engleza, pot injura in franceza. Punct.
Marion a fost siderata..Huh? Adica, tu romanca injuri in franceza si engleza?? Dap..ma iertati, sa traiti, dar, din moment ce viata mea muncitoreasca din ultimii 10 ani, s-a desfasurat in limbi oficiale altele dect romana, e cumva normal sa injur in alte limbi si nu in romaneste. Da, e normal. Si cum engleza a fost limba oficiala la munca in 90% din ultimele joburi (inclusiv in Franta) injur foarte bine in engleza..ghiciti care e cel mai folosit cuvant :))
Sigur, Marion vroia doar sa invete sa zica ceva cuvinte in romaneste..si stiti ca de obicei lumea invata cel mai repede sa injure intr-o limba straina :)) Dar, DESOLEE..eu i-am invatat pe francezi sa zica Buna ziua, buna seara multumesc si la revedere:))
In rest i-am invatat sa zica FUCK in engleza nu in frenglish :))
PS: Sngura data cand am injurat pe romaneste a fost acum 3 ani cand un individ m-a atacat pe strada mea si a incercat sa imi fure telefonul mobil, un LG pe atunci, si care a reusit sa imi fure absolut din gresala mp3-ul de atunci. Si dupa ce am tipat cat am putut de gutural.. am tras un p*** matii sa se auda pana la intrarea in comuna vecina :)).
Acum, dupa 4 ani de munca si trai in Franta zic des "Putain merde", spre deliciul colegilor de la Arcelor..dar tot ei, colegii, stiu ca, daca zic "Fuck", atunci am primit, din nou, un raspuns aiurea de la utilizatori, sau ceva e foarte grav prin sistem sau foarte gresit prin cunostintele utilizatorilor de SAP si eu trebuie, din nou, sa depanez la greu :)) Punct final.
No, sara buna si servus!
A fost o experienta deosebita, am avut colegi excelenti (si unii execrabili, dar excelentii au invins si amintirile raman legate de ei). Ca orice proiect, acesta de la Xerox a implicat o gramada de rabdare, logic, avand in vedere ca noi cei putin, IT-isti, trebuia sa "intelegem" si sa ghidam multimea de contabili implicata in proiect. Si, desigur, toata lumea injura la un moment dat. Din diverse motive.
Si, atunci, a cazut, foarte GREA, intrebarea din partea unei colege, economista, frantuzoaica, nascuta la Lyon, scolita probabil la Paris sau la Reims si onor angajata la Xerox St-Denis Cedex - intrebarea, deci: Tu cum injuri, Marcela? Injuri in romaneste? Ca nu te-am auzit!
Pfui..e drept..fiind la inceputul vietii mele in Franta..injuram printre dinti, in gand si in soapta..si aproape intotdeauna in engleza :)))) Si raspunsul pentru buna Marion a fost, desigur: injur in engleza, stiu injura in romaneste(duh!!!) dar se intampla rar sa o fac, si dupa engleza, pot injura in franceza. Punct.
Marion a fost siderata..Huh? Adica, tu romanca injuri in franceza si engleza?? Dap..ma iertati, sa traiti, dar, din moment ce viata mea muncitoreasca din ultimii 10 ani, s-a desfasurat in limbi oficiale altele dect romana, e cumva normal sa injur in alte limbi si nu in romaneste. Da, e normal. Si cum engleza a fost limba oficiala la munca in 90% din ultimele joburi (inclusiv in Franta) injur foarte bine in engleza..ghiciti care e cel mai folosit cuvant :))
Sigur, Marion vroia doar sa invete sa zica ceva cuvinte in romaneste..si stiti ca de obicei lumea invata cel mai repede sa injure intr-o limba straina :)) Dar, DESOLEE..eu i-am invatat pe francezi sa zica Buna ziua, buna seara multumesc si la revedere:))
In rest i-am invatat sa zica FUCK in engleza nu in frenglish :))
PS: Sngura data cand am injurat pe romaneste a fost acum 3 ani cand un individ m-a atacat pe strada mea si a incercat sa imi fure telefonul mobil, un LG pe atunci, si care a reusit sa imi fure absolut din gresala mp3-ul de atunci. Si dupa ce am tipat cat am putut de gutural.. am tras un p*** matii sa se auda pana la intrarea in comuna vecina :)).
Acum, dupa 4 ani de munca si trai in Franta zic des "Putain merde", spre deliciul colegilor de la Arcelor..dar tot ei, colegii, stiu ca, daca zic "Fuck", atunci am primit, din nou, un raspuns aiurea de la utilizatori, sau ceva e foarte grav prin sistem sau foarte gresit prin cunostintele utilizatorilor de SAP si eu trebuie, din nou, sa depanez la greu :)) Punct final.
No, sara buna si servus!
Sunt fericita..
Sunt fericita.. da, sunt...nu pentru ca as fi bogata - nu intorc banii cu furca prin pod, nici macar nu am pod, desi locuiesc intr-o casa. Casa nu e a mea..si nici nu imi doresc sa am una "a mea". Simtul proprietatii imi e foarte acut (pentru obiectele care imi sunt oarecum indispenabile pentru traiul de zi cu zi), dar totusi atrofiat, la modul ca nu imi doresc sa posed fundatii si ziduri..ci imi doresc si, slava domnului, asta si posed..imi doresc deci sa am libertate.
Nu acea libertate pe care unii au inteles-o gresit in Romania post decembrista, nici aceea a personajelor care omoara oameni pe acest pamant pentru idei mai mult sau mai putin obscure, ci acea libertate care iti permite sa traiesti omeneste acolo unde te simti bine si ACASA. Un acasa unde te asteapta cineva drag (Miki e acolo pentru mine) unde poti exista decent, fara ura, fara dsicriminari, fara temeri, fara sa ai sentimentul ca ti se face o favoare. Un acasa unde esti "la tine", unde esti tu, OM, dincolo de aspect, de cuvinte, de origine, de limba, limbaj, nationalitate, credinta, inaltime, greutate, culoare, scoli absolvite, de cat de des si in ce limba injuri.
Sunt fericita pentru ca am libertatea de a alege, de a fi, de a exista, de a TRAI, de a visa la MAINE acum si AICI unde ma simt acasa. Pentru ca asa traiesc de ceva vreme. Traiesc AZI si visez la MAINE. Poate ca MAINE nu va fi mult mai bun decat azi, dar are avantajul da a avea posibilitatea sa fie visul de AZI devenit REALITATE. Si e bine. Cred ca asta e adevarata fericire: sa traiesti AZI, acum. Pentru ca IERI a apus si MAINE e inca doar un vis si cel mult un proiect. Un proiect care daca iti reuseste atunci "the show goes on". Simplu.
No, sara buna si servus!
Nu acea libertate pe care unii au inteles-o gresit in Romania post decembrista, nici aceea a personajelor care omoara oameni pe acest pamant pentru idei mai mult sau mai putin obscure, ci acea libertate care iti permite sa traiesti omeneste acolo unde te simti bine si ACASA. Un acasa unde te asteapta cineva drag (Miki e acolo pentru mine) unde poti exista decent, fara ura, fara dsicriminari, fara temeri, fara sa ai sentimentul ca ti se face o favoare. Un acasa unde esti "la tine", unde esti tu, OM, dincolo de aspect, de cuvinte, de origine, de limba, limbaj, nationalitate, credinta, inaltime, greutate, culoare, scoli absolvite, de cat de des si in ce limba injuri.
Sunt fericita pentru ca am libertatea de a alege, de a fi, de a exista, de a TRAI, de a visa la MAINE acum si AICI unde ma simt acasa. Pentru ca asa traiesc de ceva vreme. Traiesc AZI si visez la MAINE. Poate ca MAINE nu va fi mult mai bun decat azi, dar are avantajul da a avea posibilitatea sa fie visul de AZI devenit REALITATE. Si e bine. Cred ca asta e adevarata fericire: sa traiesti AZI, acum. Pentru ca IERI a apus si MAINE e inca doar un vis si cel mult un proiect. Un proiect care daca iti reuseste atunci "the show goes on". Simplu.
No, sara buna si servus!
sâmbătă, 22 august 2015
11 chestii pe care le vreau la incinerarea mea // o postare interzisa persoanelor sub 18 ani
11 chestii pe care le vreau..la incinerarea mea..zic incinerare, pentru ca nu vreau sa fiu ingropata..nu pot respira sub pamant asa ca vreau sa ard...e mai simplu, mai rapid si mai pe "spiritu meu" :))
Deci:
1. Sa cante AC/DC - Highway to HELL
2. Sa fie mica mea familie aproape
3. Sa fie putinii mei prieteni aproape
4. Sa fie multa ciocolata
5. Sa fie mult vin rosu
6. Sa cante AC/DC in continuare
7. Sa fie ciocolata in multe feluri
8. Sa fie vin in si mai multe feluri
9. Sa fie trandafiri albi
10. Sa cante Metallica - Nothing else matters
11. Sa fie zambete pe buzele tuturor
PS: nu mi-am propus sa mor inca..e doar un fel de testament...:) Dar daca nu va fi asa, o sa ma intorc si o sa va bantui :))) asa ca..zambiti, mancati ciocolata, beti vin si acultati rock, caci acestea sunt singurele lucruri care nu va omoara ci va fac mai buni.
Sara buna si servus!
Deci:
1. Sa cante AC/DC - Highway to HELL
2. Sa fie mica mea familie aproape
3. Sa fie putinii mei prieteni aproape
4. Sa fie multa ciocolata
5. Sa fie mult vin rosu
6. Sa cante AC/DC in continuare
7. Sa fie ciocolata in multe feluri
8. Sa fie vin in si mai multe feluri
9. Sa fie trandafiri albi
10. Sa cante Metallica - Nothing else matters
11. Sa fie zambete pe buzele tuturor
PS: nu mi-am propus sa mor inca..e doar un fel de testament...:) Dar daca nu va fi asa, o sa ma intorc si o sa va bantui :))) asa ca..zambiti, mancati ciocolata, beti vin si acultati rock, caci acestea sunt singurele lucruri care nu va omoara ci va fac mai buni.
Sara buna si servus!
miercuri, 12 august 2015
Cand ai peste 40 de ani, orice intalnire speciala poate fi acea 'una la 1000 de ani'
A fost canicula la Reims azi. La fel si la Paris si in alte parti ale hexagonului. "Pique de chaleur" cum spun ei la meteo.
Am fost nevoita sa ies din birou la pranz, contrar obiceiurilor mele prea bine stabilite. Desigur, trecerea de la 25 de grade la 36 de grade a fost un fel de lovitura de levier in moalele capului, mai ales ca trecerea a fost de genu 25 garde in birou -- 45 grade in holul spre iesire - tot termopane si fara nici o aerisire sau ventilatie adevarata -- 36-37 grade in curtea "plantatiei" multinationale unde cu drag muncesc.
Apoi am trecut in mod "adaptare" in timpul pranzului servit la Grand Cafe din buricul frumosului targ Reims. Am mancat fructe de mare..cam juma de portie, ca oi fi eu mare pe dinafara, dar pe dinauntru sunt numa otzara, si a fost bun, bine pregatit, bine prezentat, fresh si gustos. Am ratat doar o singura chestie: o fotografie cu o camioneta originala de transport "Johny Walker", nu ma pricep asa bine sa zic si anul, dar era clar o masinuta de epoca, una din acele bijuterii pe care le-am zarit deja pe drumurile Reimsului, fara sa apuc a le fotografiez. Tanpis!
Dupa pranz, si alte 3 ore de sapat cu spor pe ogorul AMDS (Arcelor Mittal Distribution Solutions) am fugit sa prind un autobuz ca sa ajung cu bine in Gara centrala unde ma astepta, inca, TGV-ul, minunata masinarie care circula cu 350 km/h fabricata la "Bombardier"..cred:)
Caldura mare afara, caldura mare in autobuz, (desi, intre noi fie spus, autobuzele remoaze sunt moderne si destul de ok) si totusi am ajuns cu bine in gara centrala, unde m-am oprit sa imi iau doza zilnica de poze cu nori.
Dar...AZI..norii au fost putini, destul de neinteresanti si eclipsati de o intalnire care nu stiu daca mi se va mai intampla in viata asta..in orice caz nu foarte curand...
Da, omuletul portocaliu si masina colorata alb/gri,verde si rosu si putin albastru de la GOOGLE STREET VIEW :) O intalnire gen "una la 1000 de ani". Din pacate masina era parcata si camera "infasata". Si totusi..
No, sara buna si Servus!
Am fost nevoita sa ies din birou la pranz, contrar obiceiurilor mele prea bine stabilite. Desigur, trecerea de la 25 de grade la 36 de grade a fost un fel de lovitura de levier in moalele capului, mai ales ca trecerea a fost de genu 25 garde in birou -- 45 grade in holul spre iesire - tot termopane si fara nici o aerisire sau ventilatie adevarata -- 36-37 grade in curtea "plantatiei" multinationale unde cu drag muncesc.
Apoi am trecut in mod "adaptare" in timpul pranzului servit la Grand Cafe din buricul frumosului targ Reims. Am mancat fructe de mare..cam juma de portie, ca oi fi eu mare pe dinafara, dar pe dinauntru sunt numa otzara, si a fost bun, bine pregatit, bine prezentat, fresh si gustos. Am ratat doar o singura chestie: o fotografie cu o camioneta originala de transport "Johny Walker", nu ma pricep asa bine sa zic si anul, dar era clar o masinuta de epoca, una din acele bijuterii pe care le-am zarit deja pe drumurile Reimsului, fara sa apuc a le fotografiez. Tanpis!
Dupa pranz, si alte 3 ore de sapat cu spor pe ogorul AMDS (Arcelor Mittal Distribution Solutions) am fugit sa prind un autobuz ca sa ajung cu bine in Gara centrala unde ma astepta, inca, TGV-ul, minunata masinarie care circula cu 350 km/h fabricata la "Bombardier"..cred:)
Caldura mare afara, caldura mare in autobuz, (desi, intre noi fie spus, autobuzele remoaze sunt moderne si destul de ok) si totusi am ajuns cu bine in gara centrala, unde m-am oprit sa imi iau doza zilnica de poze cu nori.
Dar...AZI..norii au fost putini, destul de neinteresanti si eclipsati de o intalnire care nu stiu daca mi se va mai intampla in viata asta..in orice caz nu foarte curand...
Da, omuletul portocaliu si masina colorata alb/gri,verde si rosu si putin albastru de la GOOGLE STREET VIEW :) O intalnire gen "una la 1000 de ani". Din pacate masina era parcata si camera "infasata". Si totusi..
No, sara buna si Servus!
marți, 11 august 2015
M-am intors la blogul dintai
Hello my little madchen!
No, si ca sa zic asa, pe romaneste, iaca ma intorc la blogul dintai, la locul cujetarilor mele de odinioara, la gandurile tiptile care pot fi soptite in dulcele grai ardelenesc ..si nu numai.Si, nu suguiesc, chiar am stat si am cujetat (ca doar nu era sa numa stau) si, dupa numeroase si elevate discutii cu mine insami si cu sinele meu, am hotarat sa pastrez gandurile tiptile asa pe ardeleneste (chiar daca nu o sa prea scriu cu diacritice, ardelenii vor intelege, iar cei ce nu inteleg vor cauta traduceri pe la varu Google - sau Alphabet cum se va chema ).
Astfel, deci si prin urmare, criza trece, grecii raman sa faca comert pe mare. Vrajitoarea a infipt adanc pieptenele in cositele Albei-ca-zapda, cei sapte pitici sunt undeva in Grecia alergand dupa soare, iar eu o sa intru tiptil pe aici, candva, curand, cu ganduri, fapte si povestioare.
Pentru toate celelalte cuvinte si imagini o sa fiu de gasit pe www.phlogspot.com sau prin www.marksbazar.fr sau stiti voi pe unde inca, cei are stiu.
Ghine-o fi, si de nu, tot ghine, ca de rau ne-om cam fi saturat. Macar in gand sa ne fie binele, chiar si tiptil.
Sara buna si SERVUS!
sâmbătă, 1 august 2015
Miki

Almost 3 years and 7 month ago I was on my way to get my first(and only) French Cat.
I was living in France for 6 month already and longing to have a cat around, as my daughter's cat Coffee was living with my daughter in Romania, obviously.
I searched online for some adoption announcements, and hop hop hop, like French are saying, I found this post on an online website for pet adoption/sale. I saw the photo, but could not really say much about the cat, and the post was saying that a lady was giving a 2 years old he-cat for adoption because she had to move and the new landlord would not accept cats.
I called, fixed the appointment to see and GET the cat and kindly asked a friend to help me get there and back home by car (I am currently learning to drive and on ly way to get the driver's licence - so, no, no car by that time). Got to the supermarket first, bought some things for the cat and went to Villepinte (in the North of Ile-de-France) to get the cat.
It was really dark when we arrived there, a nice lady opened the door and in 5 minutes I was holding the most beautiful and fluffy white cat I could ever have seen. Got a big red Sherpa bag, some short advice about likes/dislikes, asking about name, the lady said: "oh, he has no name, we call him Pepere"(which means oldman) and..back in the car and on the way back to home.
The poor white thing was little bit crying during the travel - normal thing as his formal mother told me the sherpa bag was the one carrying him to the Vet :))) c'mon Garfield!
When we got home, as soon as I got the white cat out of the sherpa bag he run under the bed and was not willing to get out. So, I let him there, give him the time to accommodate and prepared his litter box and his dinner. And I was happy and anxious to go on with my life near Paris. And did hope that the new gorgeous white cat will make all my days, well, mostly nights after work & weekends kind of "days".And yes, as you can see, he was and still is kinda grumpy cat:)
And I called him MIKI (kind of a shortcut to Milky related to his all white fur)
joi, 30 iulie 2015
luni, 6 iulie 2015
joi, 2 iulie 2015
sâmbătă, 27 iunie 2015
duminică, 7 iunie 2015
sâmbătă, 6 iunie 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



